Atunci când nu mai simţi căldura...

Se apropie din nou acel anotimp grozav,deprimant...unde natura moare si ne ducem şi noi cu ea...Ce să spun?Îmi este frig,îngheţ şi pe dinafara,şi pe interior.Atunci cand afară se răceşte,este inevitabil ca in casă să nu devină automat mai frig.Dacă temperatura exteriorului scade drastic,imagineaza-ţi că la fel se întâmplă-n sufletul meu...Cam asa este.

Îmi este dor de ceea ce eram eu înainte:un copil cu faţa bucălată şi rotundă,cu zâmbetul până la urechi şi plin de speranţă şi optimism.

Nimic nu mai este prezent în sufletul meu,doar cioburi de gheaţa...Aştept.Dar ce aştept?o rază de soare să mă încălzască,dar nu-mi doresc orice,ci TOTUL...vreau PRIMĂVARĂ în viaţa mea,în sufletul meu,vreau să nu mai fiu vreodată afectată de împrejurimi şi îmi doresc independenţa absoluta,detaşarea de tot ce mă corupe,ce îmi face rău.Iar in acest momet...îmi doresc doar să dorm,şi să uit totul...:(