l'Autumne

     Nu mai am nimic de spus...nu mai am de comentat altceva decât sa respir usor,doar cât mai reusesc. Ochii îmi sunt acoperiti cu mizeria frunzelor putrezite ale crudei toamne.Lacrimile-mi amestecate cu praful solului învolburat  se usuca,se evapora si fura efectul golului amar din sufletul meu.
      
     Lumea cruda ma învinge si împinge catre pamântul vesnic în durere,iar nedreptatea se îmbrânceste peste umerii mei cu o spulberanta vanitate.
Suspinul cerului si ultimile sale lacrimi sunt exprimate de câtre soarele cel rece si melancolic care cu mândria lovita de rautatea lumii se retrage catre întunecata vrajba cuprinsa de stupefiare.
Pasarile batrâne împreuna cu generatiile descendente pleaca fugind de razboiul fara de sfârsit unde cauta putina dragoste si liniste în micutele inimioare.
Dar crapaturile inimii se deschid tot mai tare si printre bandajele însângerate patrunde vântul pentru a transmite vigurosul mesaj al despartirii de iubirea mult irosita de catre un suflet tainic si neprihanit.
Dovada existentei se exprima a fi non-reala prin absenta sufletului despartit cu totul de trupul prafuit si parasit în amarul durerii de unde grota sufleteasca acopera orice intrare în paralelul deslusirii entitatii.
Resturile din putrefactia gândurilor si sentimentelor mele se scurg abrupt printre crapaturile solului uscat si nefertil,precum si solul extazului uitat.
        
      Tradarea se agata de fermuarul scutului protector ce îl penetreaza pentru a crea un conflict între cele 2 lumi: prietenia si dezamagirea aprofundata care este niciodata în absenta.Durerea continua despica tot ce a fost împletit cu dragoste si caldura, incheaga toata dulceata zilelor putin ramase pe neroditorul pamânt ce duce la râul secat de speranta.

      Chiar si de vei fi din nou a mea,draga fericire....te voi alunga cu necredinta ,iar cu amprentele durerii mele vesnice te voi îndeparta de lânga mine deoarece m-ai tradat cu neîndurata nerusinare.Te-am asteptat,te-am venerat,te-am iubit si te-am cuprins doar de protectie si caldura.Aici nu mai ai loc,poti disparea de lânga inima mea,lasa.ma cu dusmanul daruit în ziua în care m-ai molipsit......


(PS: acest text a fost scris de mine la 14 ani jumate,ma infioreaza putin, dar de asemenea am preferat sa il postez fiind necitit de mine sau altcineva timp de 3 ani.oare am invatat ceva in acest timp?)

Always wished a smile

I would terribly love to have that big,lovely and white smile on my face.But,unfortunately …i know it sounds stupid ,but i do not have my mouth large enough to smile like that and my teeth can’t ever be seen,however they are not that beautiful.But if I was albe to smile like that,I would never stop.Hopefully in Heaven I will have the smile I am yearning for.