Singurul lucru ce-mi permit e a-mi imprastia gandurile pe o pagina,fie ea clasica ori virtuala,dar niciodata a le ordona,a le oferi un sens.In mintea mea continua totul sa fie.. haos,dezordine.Inima n-a inghetat de la gerul de afara cum speram candva,o simt,e calda...inca e aici. De multe ori am dorit sa nu mai apartin acestei vieti neintelegand vreodata sensul existentei.
O clipa alaturi de alta am privit printre zidurile ce-mi intemniteaza sufletul ,iar neputinta-mi consuma ultima rasuflare.Ei nu inteleg ca locul meu nu este aici,caci lacrimile mele n-au lasat vreo urma.Nu au simtit racoarea lor pe obrazul palid de nepasare si indiferenta.Vaierul s-a stins, iar numai un cantec mut aprinde flacari, izbucnind din ganduri uscate .Umbre de păsare par ca se apropie sa umple vidul .
I-am implorat din nou sa ma descatuseze ,dar suspinul meu nu i-a induplecat a ma elibera,caci mi-au spus ca e mai bine aici.Au promis ca imi ofera hrana si caldura,dar au uitat sa ma prinda cand sa cad ..in nemarginitul gol ce-mi inghite duhul si orice urma de extaz.Durerea amorteste si-mi incetineste pasii ,franghii lungi ma trag catre intunericul umed si ma leaga de o umbra trista,amintirea unui suflet ce nu credea ca va mai simti mangaiere.
"Prietenia nu e nimic altceva decât înţelegerea deplină, unită cu bunăvoinţă şi iubire, în toate lucrurile divine şi omeneşti; poate că, afară de înţelepciune, Divinitatea n-a dat omului nimic mai bun. Unii preferă bogăţia, alţii sănătatea, unii puterea, alţii onorurile, mulţi chiar plăcerile. Acestea din urmă se potrivesc de fapt dobitoacelor, iar cele dintâi sunt trecătoare şi nesigure, depinzând nu atât de planurile noastre cât de întâmplările oarbe ale soartei. Cei care pun supremul bine în virtute aceia fac într-adevăr foarte bine; dar tocmai această virtute creează şi menţine prietenia, căci fără virtute nu poate exista nicidecum prietenie.Cum poate fi viaţă cu adevărat, aceea care nu-şi găseşte liniştea în iubirea mutuală a unui prieten? Ce e mai plăcut decât să ai pe cineva cu care să îndrăzneşti să vorbeşti totul cum vorbeşti cu tine?Ce preţ ar avea bucuria în împrejurări fericite, dacă n-ai avea pe cineva care să se bucure de ea la fel ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu s-o înduri fără cineva care s-o suporteşi mai greu decât tine.Şi nu vorbesc acum despre prietenia de rând sau cea obişnuită,care şi ea încântă şi foloseşte, ci despre cea adevărată şi desăvârşită, cum a fost a celor câţiva despre care se pomeneşte. Căci prietenia dă mai multă strălucire împrejurărilor fericite şi uşurează nenorocirea, împărţind-o şi împărtăşind-o." - Cicero-De amicitiae
